László Tünde Réka, tehnician nutriționist și terapeut Bowen
Hu Ro
mancambine.ro

Un corp sănătos este ca o casă de vacanță. Un corp bolnav este ca o temniță. (Francis Bacon 1561-1626)

Home » ne simțim bine » Tradiția și lanțul slăbiciunilor

Dec

07

Tradiția și lanțul slăbiciunilor

Tradiția și lanțul slăbiciunilorÎn numele tradiției, în fiecare an, în luna decembrie, porcii mor pe capete.

În copilărie, mi-am petrecut  vacanțele la bunici, la țară. Acum, după mulți ani,  îmi dau seama cât de norocoasă am fost.  Am avut prilejul să particip la toate momentele importante ale vieții de la țară: primăvara la semănat, vara la săpat și plivit, toamna la culesul de ceapă (Moldovenești -țara cepei și a morcovului), iar iarna...la tăierea porcului.  

Am avut ocazia să observ, că la țară, obiceiurile erau foarte...practice. Oamenii de la țară nu aveau nici timp și nici bani să facă lucruri inutile.

Fiecare tradiție avea un scop bine determinat.

Scopul tradiției de a munci pământul și de a crește animale este evidentă. Altfel nu se putea asigura hrana. Nu erau supermarketuri, la țară nu existau piețe...fiecare avea propria piață, în pivnița și în podul casei. 

De atunci și până azi, s-au schimbat multe. Au rămas foarte puțini, care mai practică agricultura de altă dată. Aud de la bătrâni , că nu mai merită. Legumele și fructele, aduse din țările puternic industrializate, sunt mai ieftine și e mai rentabil să îți dai pământul la altul, care face agricultură cum se face afară...pe suprafață mare și cu mașini performante.

Tradiția creșterii animalelor s-a schimbat și ea foarte mult. La țară vitele s-au împuținat și nu mai merită să crești nici porci, e mai ieftin să îl cumperi de la supermarket care au promoții la carnea adusă din străinătate. 

Deci,  aceste obiceiuri nu mai există, așa cum existau odată.  Noroc cu fondurile europene care au făcut posibilă înființarea unor ferme agricole și de animale...care încă sunt foarte puține, față de potențialul extraordinar al acestei țări.  

În locul acestor tradiții, din moment ce am fost îngrămădiți în orașe, am inventat obiceiuri noi. Am inventat obiceiul statului în fața televizorului, obiceiul de a considera munca fizică o muncă inferioară, obiceiul de a munci stând pe scaun și obiceiul de a sta în trafic, ore în șir. Am adoptat de asemenea obiceiul de ne face cumpărăturile de la supermarket, care ne oferă totul, pe TOT parcursul anului.

În aceste condiții, modul nostru de a trăi, s-a schimbat foarte mult:  am început să mâncăm mai mult, decât avem nevoie și să ne mișcăm mai puțin,  decât am avea nevoie.

Țăranul, care își respecta tradiția,  primăvara, vara și toamna mânca mult mai puțină carne. Duminica, câte-un pui, un pic de slănină ce a mai rămas de la porc, în rest mânca ce îi oferea pământul , pivnița și podul.  Iarna, după ce a terminat muncile câmpului, înainte de sărbători , și-a tăiat porcul în ideea că vine frigul,zăpada,  are nevoie de provizii mai serioase, corpul are nevoie de extraenergie să treacă cu bine de iarna geroasă. Vara nu se tăia porc.  

În zilele noastre, deși nu mai trăim după tradiție, obiceiul tăierii porcului a rămas. Ce să faci , tradiția e tradiție. Pe lângă asta, dacă nu tai porc, sau nu îți iei măcar jumătate de porc, simți că lipsește ceva, că ai rămas pe dinafară.      

Și dacă l-ai tăiat, sau l-ai cumpărat din supermarket,  trebuie să îl și mănânci. Te bucuri de porc, ai reușit și anul ăsta... Îl prepari, îl mănânci, chemi și rudele și prietenii,  apoi stai lângă masă de parcă ai fi înghițit un bolovan. Te arde stomacul, te simți incomod și aștepți să treacă senzația asta...grea.  

Ar trebui să mergi să tai niște lemne, să ai ce pune pe foc la noapte...dar  tu nu  mai ai unde să-ți faci foc și nu mai ai nici lemne prea multe... Dacă te-ai mutat la oraș, stai la bloc sau în casa luată pe credit și nu mai ai ce face...te muți de pe scaunul de la masă, pe scaunul și mai comod din fața televizorului.

Și culmea... te uiți la reclama, care îți vinde enzime digestive.  

Nu aș vrea  să se înțeleagă,  că în trecut totul a fost excelent și azi totul e greșit. Nu. În trecut, viața era mult mai grea , azi avem de unde alege.

Dar, doresc  să atrag atenția, că acest mod de viață, pe  care ne-o creăm singuri, în ideea bunăstării și a comodității, este nefirească.  Ar trebui să învățăm să alegem ce e cel mai bine pentru noi. Nu ceea ce este cel mai ușor... ci ce e mai BINE și ce ne furnizează ENERGIE și SĂNĂTATE. 

Organismul nostru nu are ce să facă cu atâta mâncare.    

Organismul nostru are nevoie de  mâncare puțină și bună. Și mai are nevoie de posibilitate de mișcare.  Prea multă energie,  neconsumată, va duce la tensiuni...în artere, în creier, în stomac, în ficat.

Corect ar fi, dacă tot am adoptat obiceiuri noi în ceea ce privește activitatea și traiul nostru de zi cu zi...să adoptăm și obiceiuri alimentare noi , mai bune, și să găsim modalități noi de a face mișcare, zilnic.

În ultimii ani, tehnologia, știința, mașinile, telefoanele, aparatele , au evoluat spectaculos. Normal ar fi, ca și noi, oamenii șă evoluăm la fel de spectaculos. Da, e posibil că unii au devenit mai deștepți (din moment ce au reșit să perfecționeze mașinăriile pe care le folosim),  dar ar mai fi  loc de bine.

Poate ar trebui să avem pretenția ca și noi, oamenii,  să fim mai rezinstenți, mai sănătoși,  mai echilibrați, din punct de vedere fizic și spiritual.

Nu de alta, doar ca să nu mai suferim atât de mult și dacă vom ajunge să îmbătrânim să nu ne dăm bănuții doar pe medicamente. Poate vor mai fi locuri de vizitat, vor mai rămâne niște prieteni  cu care să mergem la mare, numai așa...de dragul aminitirilor sau doar de dragul distracției.

O, da...trebuie s-o spun...am auzit păreri, cum  că,  nu se cine știe ce va fi când îmbătrânim noi...poate mâine ne calcă o mașină sau poate va fi război...și măcar am trăit bine.

Dar, întreb eu:  dacă nu te calcă mașina și nu va veni nici războiul și îți vei petrece bătrânețea pe la diverse cabinete medicale și farmacii sau spitale, cât de bine va fi?

Tradițiile și obiceiurile din popor au un farmec  aparte.  Ador mirosul de cozonac și de sarmale din Ajunul Crăciunului.  

Obiceiul de a mânca mai multă carne de porc în preajma sărbătorilor nu ar fi capăt de țară...înțeleg, ne place, ne-am obișnuit.  Problema este, că noi  avem la dispoziție în TOT timpul anului o cantitate enormă de carne, produse zaharoase și făinoase și le mâncăm tot timpul. Carnea, mâncarea de sărbătoare de altădată a devenit mâncare de zi de zi, care a ajuns să ne facă mai mult rău, decât bine.

Da, ar trebui să ne învățăm copiii și să reînvățăm si noi ABC-ul traiului nostru de zi cu zi: cât și  ce să mâncăm, cât și cum să ne mișcăm și cum să abordăm problemele noastre pentru a le găsi o rezolvare.

Cât despre  sănătatea,  care ne este furnizată  de carnea de porc,  (zilele astea tot citesc despre sănătatea asta nou apărută, pe net) ar putea să vă povestească tatăl meu, cu boala lui, a regilor-guta, cum după a treia zi, după ce taie porcul, îl doare piciorul și  suferă într-o veselie.  Interesant, după o cură cu supă de zarzavat și cartofi copți în coajă cu marză murată,  nu suferă niciodată. Sau ar putea să vă povestească cei care au probleme cu ficatul și fac dermatită la tot pasul sau cei care după o cură de bunătățuri  porcine respiră mult mai greu și le crește tensiunea. Da, sănătate curată.

Nu murim de la o porție de cârnați, dar să ne înțelegem: e o mâncare care ne place, dar nu e sănătoasă.  E sezon, totul e de vânzare, trebuie vândută cât mai multă carne de porc, dar corpul și sufletul nostru nu se dă în vânt după mâncarea  moartă.

E vorba doar de obișnuințe și de pofte. 

 

Vă doresc o săptămână cumpătată,

Cu drag, László Tünde Réka, nutriționist