Îmi dau seama,  că în ceea ce privește această pasiune a mea, am cam luat-o invers. Prima dată am făcut practica, apoi am început cu teoria.  

La început, pur și simplu am fost curioasă să aflu, dacă mâncarea sănătoasă face vreo diferență. Am pomenit deja de micile neplăceri  care au devenit probleme majore...Pentru toate afecțiunile există medicamente, chiar și mai multe.  Mama, de la vârsta de 40 de ani, a luat medicamente în fiecare zi. Tata la fel,  el a început chiar mai devreme. Nu s-au vindecat. Mama nu mai e, tata mai trăiește,  la cei 65 de ani ai lui, e prizioner al obiceiurilor de-o viață.  Îmi dau seama, că pentru el, trenul  a plecat deja din gară... Nici nu îl stresez cu schimbarea, îi mai povestesc una-alta, îl văd că înțelege, nu mă contrazice, dar atât.  Rămas singur, nu mai are nici puterea,  nici voința de a mai schimba ceva.

Primele încercări în direcția schimbării, nu au fost foarte conștiente. Nu aveam informațiile necesare.  Zahărul, făina albă, pâinea, uleiul , margarina,  încă erau alimente de bază. Au fost momente când mi s-a părut anormală atât ideea , cât și persoana care răspândea ideea, că aceste sunt alimente absolut inutile și dăunătoare  din punct de vedere al nutrienților și al sănătății.  Păi, le foloseam  de-o viață, le folosea și mama. 

Nu am fost foarte încântată de gustul uleiurilor presate la rece...toate aveau un gust ciudat. Îmi plăcea la nebunie laptele dulce cu pâine cu unt și gem și tot ce era dulce. O bunătate...cum să renunț? 

Doar că digesta mea și sănătatea mea,  au avut mult de suferit.  Stresul, nu mi-a fost de ajutor nici el. Digestivele erau la ordinea zilei. Mă ajutau pe moment, dar nici o înbunătățire. Ba din contră, sistemul digestiv, obosit, suprasolicitat, stresat, era tot mai slab, de la un an la altul. Apoi, de la digestia necorespunzătoare, au apărut tot felul de carențe, slăbiciuni...drumul era pavat spre prăbușire, care a și intervenit după moartea mamei mele.

Primul și cel mai important moment  a fost renunțarea la cafea. Mi-a luat mai mult de un an, până când am renunțat definitiv. Nici nu am reușit singură, am avut nevoie de un supliment (natural) ca dimineța să pornesc motoarele. De cca. 3 ani nu mai beau cafea, deloc. 

Cafeaua în sine nu este o problemă. Problema este, după spusele unui medic, că o bem/bei în fiecare zi. Obiceiul aceste zilnic, pentru unii (cei care au un ficat foarte puternic rezistă mai mult timp) duce la obosirea ficatului , devine puternic iritant pentru bilă (motiv pentru care, dimineața,după cafea pornește tranzitul) , duce la palpitații, stări de nervozitate, nopți agitate, etc. Acționează ca o otravă ușoară. Se vorbește și de efectul antioxidant..cafeaua verde, neprăjită, are un efect antioxidant, dar până ajunge cafeaua în ceșcuța noastră, trece prin multe și mă tem că efectele benefice rămase sunt prea puține.  Acel medic, despre care am pomenit mai sus, nu își tratează bolnavii, dacă consumă în continuare cafea, alcool și țigări. Îl înțeleg.  Deși este o idee ieșită din comun, are logică: nu poți vindeca un om, dacă acela continua să se otrăvească.  Ajungi ca cetatea Deva, pe vremuri...ce construiești ziua, se dărâmă noaptea. 

Nu trebuie să renunțe toți la cafea.  Dacă nu îți face rău, o cafea dimineața ar trebui să fie suficient, pentru ritualul de trezire.  Dacă bei cafeaua în timpul zilei,  ca să reziști, să faci față... înseamnă că duci lipsă de energie și ar trebui să îți reconsideri sursele de energie. Cafeaua e doar o sursă aparentă de energie.

Al doilea moment a fost renunțarea la pâine albă și zahăr rafinat. Îmi place gustul dulce, am trecut la miere, de la producător și/sau magazin de încredere. Nu foarte multă, cu moderație.

Am început să folosesc alimente noi, pe care nu le foloseam înainte: hrișcă, amarant, qinoa, surse excelente de proteină și carbohidrați de calitate. Am renunțat la majoritatea grăsimilor animale și mi-am mărit depozitul de grăsimi vegetale, de bună calitate. Am introdus cel puțin cinci feluri de grăsimi vegetale, pe care nu le-am folosit deloc până atunci.

Am căutat aparatul de gătit, cu aburi,  electric, l-am șters de praf și după 10 ani de odihnă, l-am încercat, să văd, dacă mai funcționează sau nu... E bun aparatul, l-am primit cadou de nuntă,  de prima mea căsătorie. Aparatul a trecut testul

Am început să caut rețete,  combinații noi. Îmi place să gătesc și să mănânc , în schimb nu îmi place să stau ore în șir în bucătărie.  Aveam nevoie de rețete simple și gustoase. Am început să potrivesc și să combin eu, după gustul și ideile mele. Am adăugat ideile proprii la idei găsite la alții.

Familia, soțul și fiica mea, deși la început erau suspicioși , cu timpul au înțeles. A fost o perioadă scurtă când făceam mâncare pentru mine, separat.   De ceva vreme, toți mâncăm la fel  și cu toții  ne simțim mai bine.  Pentru noi, soluția ideală s-a dovedit a fi combinarea gusturilor mai tradiționale, cu gusturi absolut noi. Bineînțeles, gusturile tradiționale au fost un pic „curățate” de ingredientele care complică digestia.   

Dacă renunți parțial la anumite alimente, va trebui să găsești alte surse , care conțin nutrienți valoroși. Personal, cred, că alimentele sunt singurele care ne pot furniza nutrienți de calitate. Alimentele, așa cum se regăsesc ele în natură, reprezintă formula cea mai completă de vitamine și microelemente.   Putem să luăm suplimente , în caz de nevoie, dar cele sintetice vor fi asimilate în proporție infimă.

În vegetale există o multitudine de componente benefice, care au o acțiune sinergică. Astfel, după cum spune și Dr. Emil Rădulescu : „Aceste vegetale au o acțiune antioxidantă mult mai mare, decât suma conținutului în vitaminele A, C și E, datorită prezenței unui număr mare de alte substanțe antioxidante necuantificate.”  Prin urmare,  în prezent, încă sunt multe necunoscute, care ar putea să ne explice, de ce de exemplu, roșia de grădină este mai bine "înțeleasă" de organism, decât multivitamina.

Bineînțeles, această transformare din punct de vedere al alimentației (care de fapt nu este atât de drastică precum o cred unii) este însoțită de mișcare. Nu am foarte mult timp, de două-trei ori pe săptămână, poate vara un pic mai mult. Am și eu fată de adus de la școală, trafic, cumpărături, familie,...ca toată lumea. 

Fără mișcare nu putem avea un flux sanguin bun, iar dacă sângele nu circulă, nutrienții nu au cum să ajungă la destinație, sistemul limfatic - sistemul de canalizare al organismului – nu prea se mișcă, metabolismul nostru este încetinit, creierul nostru nu are destul oxigen,  etc.  Nu trebuie să faci mișcare să slăbești , trebuie să faci mișcare pentru un trup sănătos, fără toxine și un metabolism echilibrat. Reglarea greutății corporale va fi rezultatul unui mod de viață sănătos, va fi consecința firească a binelui pe care l-ai ales.  Nu trebuie să alergi până îți dai sufletul,  mișcarea care te face să te încălzești, să te detensionezi și să transpiri un pic....e tocmai bun și suficient. Bineînțeles, fiecare afecține are ritmul de mișcare și șirul de exerciții recomandate. Eu am ales yoga și alergarea,  care cred eu, că se completează foarte bine și funcționează minunat pentru mine. 

Acestea sunt , o parte din gândurile bune , care m-au adus până în acest punct, până în acest prezent care se dovedește a fi unul mai bun. Nu este nici pe departe perfect, dar este mult mai bun.

Totul pornește cu un gând bun. Viața fiecăruia dintre noi e un proces de transformare...în mai bine sau în mai puțin bine.  Și e bine că totul se transformă , astfel,  avem întotdeuna șansa de a ne transforma și noi, în direcția pe care ne-o dorim. 

Vă doresc, ceea ce îmi doresc și mie, gânduri bune și zile luminoase

Cu drag,  László Tünde Réka, nutriționist