Cândva, pentru mine, a mânca bine a însemnat să mănânc  pe săturate, tot ce-mi place. Știam că organismul meu are nevoie de vitamine, că e bine să mănânci multe legume și fructe, dar cam atât știam despre nutriție.

Nu am crezut niciodată că gusturile și poftele pot fi educate. 

Acum,  să mănânc bine, înseamnă să mănânc variat, să consum alimente proaspete și, pe cât posibil, proaspăt preparate.  Mai înseamnă să dau organismului meu toți nutrienții de care are nevoie, pentru a funcționa cel mai bine. Și mai însemnă ceva: să mănânc mâncare  gustoasă, apetisantă,  hrănitoare.

Nu am intrat în rândul vegetarienilor, nu am adoptat alimentația paleolitică și nici cea ketogenică dar țin cont de avantajele diferitelor orientări și sunt deschisă la tot de înseamnă nou. Dacă ar trebui să aleg un anumit tip de alimentație și să o urmez până la sfârșitul vieții mele, probabil ar fi dieta mediteraniană. Cu răbdare dar în mod perseverent, încerc să introduc în meniul familiei mele, tot ce am învățat și învăț în fiecare zi. Fără practică, teoria rămâne doar informație nefolosită.

Am crescut cu mâncărurile tradiționale ale mamei și ale bunicilor, îmi plac gusturile bucătăriei ardelenești, însă este cât se poate de evident că, pentru a ne înbunătăți starea fizică și psihică, avem nevoie de schimbări. Mâncarea noastră, cea ce toate zilele, mișcarea și gândurile bune, fac diferența. 

Când am început să învăț despre nutriție, de multe ori mi-am imaginat corpul nostru ca fiind o mașină.  La început nu m-am gândit ce fel de mașină. Oricum , este  mașina noastră personală, singura de care dispunem.

Corpul nostru este mașina personală  a sufletului, a gândurilor, a ideilor, a simțirilor noastre. Este singurul instrument de care ne putem folosi pentru a ne face treaba, de a ne îndeplini visele, de a ne bucura de viață din plin. 

Dacă e așa, cred că propriul corp merită tratat ca o mașină personală... de lux. Merită un combustibil mai de calitate, trebuie să avem grijă ca piesele să funcționeze ca unse, motorașul să nu se tureze degeaba și, din când în când,să curățăm toate țevile temeinic.

Și de ce de lux?  Pentru că nu prea avem șansa  să o schimbăm... degrabă. E a noastră, e unică. Există păreri , că vom mai avea și altele,  dar corpul pe care îl deținem în prezent -e singurul pe care îl avem - acum . Ar fi bine să îl prețuim în mod conștient.  

E mai ușor să ai grijă de corpul tău zi de zi (putem numi acest lucru prevenție), decât să-l duci  tot timpul în service. Dacă mașina e în service, nu poate să-și facă treaba, viața stă pe loc, de bucurii nici vorbă.     

Ideea de mașină personală mi-a venit probabil pentru că, de obicei, mai toți iubim mașinile noastre:frumoase, curate, funcționale. Avem grijă de ele, schimb de cauciucuri, ulei, spălătorie, miros plăcut, combustibil de calitate, sunetul domol sau vânjos al motorului. Unii chiar o mângâie, îi dau nume, o alintă.  Cui nu-i plac mașinile... de lux?   Și mă întreb cât investim în mașinuța noastră pe patru roți și cât în mașina noastră exclusivistă, casa sufletului nostru?

Pe parcurs mi-am dat seama că nutriția sănătoasă,  pe  cât e de sănătosă, e pe atât de simplă.  Ceea ce o complică sunt obiceiurile. Fiecare am crescut cu anumite obișnuințe. Mâncarea de acasă ne-a format gusturile.  Întotdeauna ne raportăm la ceea ce cunoaștem deja. Avem încredere în mâncarea  cu care ne-am familiarizat , fără să ne punem întrebarea cât bine sau cât rău ne face.

În prezent, avem dimineți, când micul dejun al familiei arată așa: qinoa, morcovi, brocoli pregătit la aburi , ulei de dovleac și  avocado. Nu am putea  mânca așa (încă) în fiecare dimineață, mai avem dimineți, mai ales la sfârșit de săptămână, când pregătesc de exemplu: mămăliguță cu brânză de capră și ulei de nucă.

Avem nevoie de timp să ne obișnuim cu gusturile noi, dar odată ce le-am acceptat și am înțeles de ce avem nevoie de ele, le vom îndrăgi pentru totdeauna.  

Avem acces la date statistice, la tot felul de informații în toate domeniile. Zilnic suntem bombardați cu informații referitoare la ce e bine și ce nu e bine să consumăm și tot nu reușim să le aplicăm în mod consecvent.

Cam așa funcționam și eu,  până când am găsit răspunsul la niște întrebări:

1. Care sunt nutrienții de care are nevoie organismul meu și în ce alimente se găsesc?

2. Care este motivul pentru care am nevoie de acești nutrienți?

Din altă perspectivă: 

1.De ce ar trebui să mănânc  bine? 

2.Ce și cum ar trebui să mănânc, ca să-mi fie bine?

Acestea sunt întrebările la care vom încerca să găsim răspunsuri.  Cred, că fiecare pas ne va ajuta să transformăm informațiile în cunoștințe și încetul cu încetul vom reuși să ne educăm papilele  gustative.   

Merită să încercăm, căci dincolo de faptul că „ești ceea ce mănânci”, a mânca bine, înseamnă, a te simți bine și, până la urmă, a gândi bine.

Iar dacă gândurile noastre sunt bune, cu siguranță viața noastră va fi mai bună, mai ușoară și mai fericită.

Cu drag,  

László Tünde Réka, nutriționist